Apa dura cu bune si rele.

Apa dura contine un procent ridicat de saruri de calciu si de magneziu. Apa foarte dura sau excesiv de moale este inutilizabila nu numai pentru potabilizare, dar si pentru deservirea tehnica. 

Aceasta nu este buna de baut, avand un gust neplacut,nu face spuma cu sapunul, transforma spalatul rufelor intr-o procedura dificila si nu fierbe bine legumele.Ea depune prin fierbere,pe peretii vaselor si in sistemele de apeducte o crusta aderenta,care micsoreaza transmisia caldurii,determinand astfel o crestere a consumului de combustibil. Un strat ori cit de mic de calcar, depus la fierbere, conduce la pierderi mari de caldura si la consumul suplimentar al combustibilului.

Particulele mici de calcar sunt nu numai impuritati mecanice, dar au si rolul de componenti activi ai apelor naturale. Ele deterioreaza garniturile, contribuind la defectarea aparatelor de uz casnic. Savantii americani denota ca grosimea de 1,5 mm de calcar micsoreaza conductibilitatea termica cu 15 la suta, daca calcarul are grosime de 7 mm, conductibilitatea scade cu 40 la suta, calcarul cu grosime de 10 mm reduce schimbul de caldura cu 50 la suta.

De multi ani, fabricantii de electrocasnice si produse de curatat ne-au atentionat de problemele cauzate de calcarul din principalele furnizoare de apa.

• Costuri

Elementele masinilor de spalat, incalzitoarelor de apa si spalatoarelor de vase se blocheaza cu calcar.Aceasta crusta depozitata are un efect de etanseizare care nu mai transfera caldura, mareste consumul de energie si reduce viata aparatului electrocasnic.

• Pericole

Indiferent daca este boilerul sau fierul de calcat, fenomenul este acelasi: obstructia conductelor sau tevilor, presiunea excesiva si supraincalzirea elementilor-toate maresc riscul de accidente si posibilitatea de incendiere sau inundare.

• Efecte negative

Pielea aspra si uscata, par imbacsit si lipsit de viata, haine aspre si intunecate: prezenta calcarului in apa reduce puternic calitatea apei pure. De la capetele de dus, pana la robinete si bazine de spalat, totul capata o crusta.

Viata ta cotidiana devine ingrozitoare de omniprezentul calcar.

• Pierdere

Pentru sapunuri, fiecare particula in suspensie din apa este cosiderata impuritate. De aceea, aproximativ doua treimi din sapun se pierde sistematic neutralizand particulele de calcar aflate in suspensie in apa dura.

O apă se numeşte dură, atunci când conţine multe săruri de calciu (mai ales sub formă de carbonat sau sulfat de calciu) şi de magneziu.

Bicarbonaţii de calciu şi magneziu care conferă apei reacţie alcalină alcătuiesc duritatea temporara sau duritatea carbonaţilor (KH) iar clorurile şi sulfaţii de calciu si magneziu alcătuiesc duritatea permanentă. Prin însumarea celor doua durităţi rezultă duritatea totală (GH). Duritatea totală influenţează direct creşterea peştilor, plantelor şi a microorganismelor.

Duritatea totală a apei se măsoară în grade de duritate, existând 3 sisteme de notare: german, francez şi englez. În acvaristică cel mai frecvent utilizat este gradul de duritate german (°dGH), care exprimă cantitatea de săruri de calciu şi magneziu dizolvate într-un litru de apă, iar 1°dGH = 10 mg CaO.

Corespondenta dintre gradul de duritate german şi francez este următoarea:

1° german = 1,78 ° francez si 1° francez = 0,56 ° german

 După gradul de duritate, apele se pot clasifica astfel:

–          foarte moi între 0 – 4 °dGH

–          moi între 4 – 8 °dGH

–          mijloci între 8 – 12 °dGH

–          moderat de dure 12 – 18 °dGH

–          dure 18 – 30 °dGH

–          foarte dure peste 30 °dGH

Pentru măsurarea durităţii, în acvaristică se pot utiliza testele existente în comerţ, acestea fiind foarte uşor de utilizat, de obicei prin numărarea picăturilor necesare pentru virarea de la o culoare la alta culoare.